luni, 13 ianuarie 2014

Numără până la zece

N-aș vrea să scriu un articol despre dietă și stil de viață sănătos. Doar - mărturisesc - mă preocupă să înțeleg care sunt motivele pentru care am devenit atât de obsedați de aceste lucruri în zilele noastre. Avem prea mult timp liber? Prea mulți bani? Există o motivație psihologică mai profundă?
Nu am un răspuns la toate astea. Promit să mă gândesc.
Am constatat însă un lucru. Cred că înainte să îl constat l-am citit undeva.
Când mănânci. Când cumperi. Când vrei să emiți o idee... încearcă să te oprești și să numeri până la zece. S-ar putea ca după aceea să constați că de fapt nu îți mai e foame. Sau obiectul acela nu este atât de interesant. Sau gândul tău e banal...
Dar de unde vine această bulimie a creierului, care în permanență ne  cere să acționăm, dar pe durate din ce în ce mai mici? Cred că din televizor, din media, inclusiv din internet. Suntem din ce în ce mai bombardați cu informații și atunci reacționăm permanent la ”nou”, dar ”noul” acesta trebuie să vină în rafale scurte. Nu mai avem răbdare să citim nici măcar un articol de ziar, darămite un roman. Cititul, analiza modului ”cum mai citim” ar putea să ne surprindă -când vom constata că romanele pe care le devoram în copilărie și adolescență ni se par acum imposibil de lungi. Jules Verne cu acele zeci de romane de aventuri? Mai bine ”Hobittul” în 3D - acolo se schimbă cadrul la fiecare 2 secunde.
În teorie spectacolului - teatru, film sau orice altceva - se considera că la fiecare 10 secunde trebuie să se întâmple ceva nou pentru a menține atenția spectatorului trează. Asta era în anii 90. Acum, după experiența îndelungată cu clipurile MTV și cu reclamele, durata a scăzut sub 5 secunde.
Nu pot spune dacă e bine sau rău. Asta e lumea în care trăim. Dar am constatat pe pielea mea de curând că se aplică și la mâncare. Și probabil în din ce în ce mai multe domenii ale vieții noastre. Modul de lucru al creierului s-a schimbat.
Nu știu cum se ține o cură de slăbire, deși poate ar trebui... Dar cred că ar fi un bun exercițiu să numărăm până la zece înainte să mai cerem o porție. Sau înainte de desert.
Și să ne reapucăm să citim ”Frații Karamazov”.

Un comentariu:

  1. Și pentru că domeniul meu de competență este până la urmă teatrul, iată o observație legată de cele de mai sus: până când creatorii de teatru de pe la noi nu vor învăța să se raporteze la acest principiu ”al celor 5 secunde” nu vor reuși să capteze atenția generațiilor tinere, iar acuzațiile de plictiseală vor fi tot mai dese. Sigur, în teorie pe scenă trebuie să se întâmple în fiecare fracțiune de secundă ceva. Dar cu practica stăm mai greu. Iar dacă acel ceva este o umbră de gând inefabil al unuia dintre actori... mi-e teamă că nu (mai) e de ajuns.

    RăspundețiȘtergere